Monografie

Unul dintre satele vechi din zonă, chiar dacă prima menţiune documentară este relativ târzie, 30 martie 1636, când Vasile (Lupu) voievod întăreşte uric lui Dumitraşco Fulger şi soţiei sale Maria, fata Nastasiei şi tuturor strănepoţilor lui Bratu Hrincovici satele „…, jumătate din satul Cochiukcă pe Vilovăţ…”[1].

Cel puţin o parte a moşiei Coţuşca a fost în stăpânirea unora dintre vitejii lui Ştefan cel Mare: în iunie 1609 „Gheorghe, pârcălabul Hotinului, dă mărturie lui Lupu din Băloşani (actualul sat Viişoara a cărui moşie se află la vecinătatea vestică a moşiei Coţuşca), feciorul lui Ioan vătavul pentru moşia Ostrovul, între Iazul cel Mare pe Volovăţ, cumpărată de la bătrânul Boldur şi de la fratele său Văscan, în zilele lui Bogdan vv. Dresele pe această moşie le-a pierdut când a venit Mihai vodă asupra pământului nostru, cu alte drese de mult preţ şi argint…”[2].

Colaţionând conţinutul acestui document cu „… carte de la Vasile vodă, întărind lui Pintilie Barbovschi şi femeii lui Maria, fata Lupului din Băloşani, nepoata lui Ioan vătavul, cumpărăturile ce au făcut de la Boldur bătrânul cu neamurile lui, în ostrovul dintre Iazul cel mare şi cu loc de iaz în Băloşani, pe Volovăţ, Dorohoi, şi o jumătate de sat Cotiuşca…” din 18 martie 1645[3] situaţia apare clarificată.

Cartea lui Vasile vodă din 14 martie 1651 „… întărind lui Pin­tilie Barbovschi şi femeii sale Maria ocinele lor… o jumătate de sat Băloşani şi o jumătate de sat Cotiujca şi o parte de Echimeni pe Vo­lo­văţ. Toate acestea le cumpărase Ion vătavul de la One, feciorul lui Văscan, nepotul lui Boldur, strănepotul lui Grigorie Cheşandriul şi de la Guţu şi Grigorce, feciorul lui Costin, nepotul lui Bol­dur…”[4].

Satul a fost în stăpânirea unor boieri dar au fost şi părţi în stăpânirea unor răzeşi.

Numele Coţuşca credem că este derivat de la numele de familie Cotiuşca. Un Lazăr Cotiuşca din Mamurniţi, localizat la Cernăuţi, dă la 30 mai 1652 mărturie pentru nişte jirebii de la Mamurniţi[5]. Printre stăpânii ulteriori din moşia Coţuşca se întâlnesc mai mulţi boieri care locuiau în Bucovina, la Mamorniţa şi chiar familia Cotiuşcă, cu o mică proprietate. Satul a avut caracter boieresc până la reformele agrare.

Biserica din satul Coţuşca era deservită la 1772 de un preot[6].

Cel mai vechi locaş de biserică menţionat în satul Coţuşca a fost cel din curtea proprietăţii Văsescu, apoi fostul IAS Coţuşca, ale cărui urme se vedeau în jurul anului 1900.

Biserica actuală, cu pereţii din paiantă, a fost construită prin contribuţia proprietarilor moşiei Gheorghe şi Ilie Văsescu şi s-a sfinţit la 3 mai 1892. În această biserică se păstrează unele icoane de la Neculai Vârgolici (1825), care au împodobit, probabil, biserica din curtea proprietăţii[7].

Preoţi slujitori: Ilie Filipeanu, Nicolae Lozniţă, Savel Mironescu, Adam Focşa, Mihai Apopei, Constantin Tudose.

Din anul 1996 în satul Coţuşca a început construcţia uni nou locaş de biserică prin strădania preotului Tudose Constantin.

Şcoala din satul Coţuşca şi-a început activitatea din anul 1868. La 29 septembrie 1868 este menţionată şcoala din Coţuşca şi localul construit pe cheltuiala proprietarului[8] pentru ca în 1869 Coţuşca să fie comună cu şcoală întreţinută de proprietar, dar fără învăţător[9]. În jurul anului 1900 şcoala din Coţuşca funcţiona într-un local cu ziduri din cărămidă, donat de Alexandru Gr. Văsescu (înainte de 1890)[10] (pe locul unde se află Dispensarul uman).

Localul şcolii vechi, de lângă biserică, s-a construit în peri­oada 1912-1914 iar şcoala nouă, la est de curtea proprietăţii s-a construit în anul 1963. Tot aici s-a construit în perioada 1975-1978 localul de şcoală etajat. Şcoală cu clasele I-IV până în 1949. Din 1949 şcoală cu clasele I-VII, din 1964 cu clasele I-VIII şi din 1972 liceu.

La Satul-Nou, marginea de nord-vest a satului Coţuşca s-a construit local pentru şcoală cu clasele I-IV în anul 1949. aici s-a construit în anul 2003 un local nou de şcoală cu fonduri de la Banca Mondială.